
Câteva lecții de (la) viață

10 ianuarie 2018
De ceva timp m-am abonat la site-ul Word on Fire pentru a primi zilnic mici comentarii la Evanghelia zilei.
Evanghelia de azi mi-a plăcut foarte mult, e din Marcu 1:29-39. Mi-au atras atenția două aspecte, unul din comentariul la evanghelie primit pe email, iar altul direct din textul din Scriptură. Și aș vrea să le împărtașesc aici.
1. În comentariu, exista o propoziție care suna așa: "Once she is cured, Simon's mother-in-law commences to serve, to be for the other".
Asta m-a făcut să mă gândesc la faptul că Dumnezeu mi-a dat și mie sănătate, dar faptul că sunt sănătoasă trebuie să îmi dea de gândit două lucruri: a. să îi fiu recunoscătoare lui Cristos și b. se cuvine să îmi pun trupul sănătos în slujirea celorlalți. Ce frumos, nu?
Să îi slujim lui Dumnezeu și aproapelui nostru, cu atât mai mult cu cât am fost înzestrați cu un trup și o minte sănătoasă!
2. Spune în Evanghelie că după aceea Cristos a vindecat pe mulți și a scos demoni din mulți. După care, dimineața s-a trezit înainte să răsară soarele și s-a dus să se roage. Deci nu cred că a dormit prea mult, asta după ce o seară întreagă a fost înconjurat de sute de oameni bolnavi și cu nevoi care mai de care. Și nici să se roage mult nu putea, că imediat era căutat. Simon Petru l-a căutat dimineață și i-a spus "Toată lumea Te caută!". Și Cristos nu i-a spus: "lasă-mă să mă rog, nu e de ajuns ce am făcut ieri pentru voi? Nici să merg să mă rog nu pot?" NU! Ci pur și simplu i-a spus: "Hai să mergem și în satele de lângă, să predicăm și acolo în sinagogi, căci pentru acest scop am venit." Și s-a dus și a predicat și a mai scos demoni și a mai făcut minuni.
Ce exemplu perfect de slujire cu răbdare și umilință! Fie ca și noi să nu ne pierdem cu firea atunci când ni se cere mult, chiar și atunci când suntem epuizați. Cristos e modelul nostru de slujire și doar cu El și prin El putem face toate. Amin.